Elvira Ioana' s Blog

"Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe …"

About me


Despre mine
Nascuta in zodia Pesti , chiar in ziua de Dragobete, sunt o fire sociabila , deschisa , imi place muzica , studiez Canto Muzica Usoara – Scoala de Arta Bucuresti … dar am facut o pasiune si pentru Radio.

Imi place sa citesc , in special cartile despre : Psihologie , Paranormal … si orice carte care are un final fericit, caci … da , sunt o visatoare !

Eu ca persoana :
Sunt o fire calma, nu stiu sa port ura, pica cuiva si sincer nici nu vreau.
Am marele noroc sa am in preajma oameni de calitate , prieteni pe care ma pot baza. Pe masura ce trece timpul …mai cresc cate putin…imi dau seama ca viata e grea ,lumea e rea .Cochetez cu actoria ,dar muzica e pasiunea mea…cea mai mare :)

Din Copilarie : Cant, de mica tot cantam prin casa si pe unde apucam la orice obiect avea forma unui microfon. Asta , pana cand m-a vazut mama ca ma chinui si mi-a luat pana la urma nu un microfon , ci doua de jucarie :) )apropo de asta …trebuie sa va povestesc o faza tare :) )aveam cred ca vreo 4 ani, era Ajunul Craciunului si eram cu parintii intr-un magazin unde,
evident daca erau sarbatorile se auzeau colinde, iar la vreo cateva minute de la intrarea in magazin mi-am dat seama ca era vorba despre celebrele colinde “Jinglle Bells”, “Merry Christmas” si am inceput sa cant, bineinteles pe limba mea ca pe la 4 – 4 ani juma’ habar nu aveam engleza si incepusem sa plang sa iasa toata lumea afara din magazin sa pot canta eu :) ) va dati seama ce amuzant, iar la final, vanzatorul m-a rasplatit cu o sticla de suc :P bine, magazinul nu era unul mare cred ca de-aia mi-am si permis sa gonesc oamenii din magazin. Glumesc, bineinteles! Si intamplarile pot continua …

La un moment dat de exemplu fusesem selectata din vreo 30 de copii la Palatul Copiilor ptr o emisiune pentru copii la TVR. si trebuia sa zic o poezie, pe care o invatasem dar mi-era frica sa stau singura, adica fara mama pe scena . Mi-au dat oamenii aia tot ce se putea numai sa stau acolo : bomboane… ciocolata, suc, papusi, dar ce credeti ca m-am lasat “pacalita”? Nu si nu, nu am vrut sa stau nici o secunda fara maica-mea …si evident vazand ca sunt asa incapatanata n-au mai insistat. Eram si eu mica pe atunci, dar …vremea a trecut :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.