Elvira Ioana' s Blog

"Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe …"

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 2,831 other followers

  • Muzica

About me


Despre mine
Nascuta in zodia Pesti, chiar in ziua de Dragobete, sunt o fire sociabila, deschisa, imi place muzica, studiez Canto Muzica Usoara – Scoala de Arta Bucuresti… dar am facut o pasiune si pentru Radio.

Imi place sa citesc, in special cartile despre : Psihologie , Paranormal… si orice carte care are un final fericit, caci … da, sunt o visatoare !

Eu ca persoana :
Sunt o fire calma, nu stiu sa port ura, pica cuiva si sincer nici nu vreau.
Am marele noroc sa am in preajma oameni de calitate, prieteni pe care ma pot baza. Pe masura ce trece timpul …mai cresc cate putin…imi dau seama ca viata e grea,lumea e rea. Cochetez cu actoria, dar muzica e pasiunea mea…cea mai mare !🙂

Din Copilarie : Cant, de mica tot cantam prin casa si pe unde apucam la orice obiect avea forma unui microfon. Asta, pana cand m-a vazut mama ca ma chinui si mi-a luat pana la urma nu un microfon, ci doua de jucarie :))apropo de asta …trebuie sa va povestesc o faza tare :))aveam cred ca vreo 4 ani, era Ajunul Craciunului si eram cu parintii intr-un magazin unde,
evident daca erau sarbatorile se auzeau colinde, iar la vreo cateva minute de la intrarea in magazin mi-am dat seama ca era vorba despre celebrele colinde “Jinglle Bells”, “Merry Christmas” si am inceput sa cant, bineinteles pe limba mea ca pe la 4 – 4 ani juma’ habar nu aveam engleza si incepusem sa plang sa iasa toata lumea afara din magazin sa pot canta eu :)) va dati seama ce amuzant, iar la final, vanzatorul m-a rasplatit cu o sticla de suc😛 bine, magazinul nu era unul mare cred ca din cauza asta mi-am si permis sa gonesc oamenii din magazin. Glumesc, bineinteles! Si intamplarile pot continua…

La un moment dat de exemplu fusesem selectata din vreo 30 de copii la Palatul Copiilor pentru o emisiune de copii la TVR. Si trebuia sa zic o poezie, pe care o invatasem dar mi-era frica sa stau singura, adica fara mama pe scena. Mi-au dat oamenii aia tot ce se putea numai sa stau acolo: bomboane… ciocolata, suc, papusi… dar ce credeti ca m-am lasat “pacalita”? Nu si nu! Nu am vrut sa stau nici o secunda fara maica-mea …si evident vazand ca sunt asa incapatanata n-au mai insistat. Eram si eu mica pe atunci, dar …vremea a trecut🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: