Despre o preselectie … memorabila !

Salutare din nou! E Duminica… e toamna. Toata ziua am fost plecata iar acum, spre seara m-am ales cu o raceala de toata frumusetea. 😦
Dar sa lasam asta, caci titlul e altul. Cum spuneam, am fost saptamana trecuta pe 26 la o preselectie de-a dreptul memorabila! Este vorba despre Compania de Artisti a Danei Dorian . In juriu au fost nume precum: Alina Manole, Andrei Tudor, Corina Chiriac, Cristian Faur, Dan Teodorescu (trupa Taxi), Florentina Ciuna (trupa Chicanos), Ioana Picos ,Roxana Andronescu (trupa Spin). Toate bune si frumoase, m-am pregatit putin inainte, mult cantat , ceva vocalize dar si sufleteste (evident). Emotii? Nu prea, pana sa ajung acolo nu aveam deloc. Am mai fost cu o cunostinta si ea avea emotii foarte mari, pe care candva, recunosc le aveam si eu,dar numai ca acum am invatat sa le controlez. Sau cel putin asta credeam. Prietena mea s-a inscris inaintea mea si era foooaarte agitata. Am inceput sa ma agit si eu si parca nu mai imi venea sa ma inscriu, sa stau la rand …
Dar ma mai uit odata la juriu si vad ca e ok. Ba chiar lipsea D-na Corina Chiriac. Asta e bine, mi-am spus eu in gand.

Pana la urma m-am inscris, dar ultima, (ultima pana la ora 15:00, ca preselectia era pana la ora 17:00) la cererea prietenei mele si a fetelor de acolo, care se ocupau cu organizarea, foarte dragute si primitoare, apropo de ele; m-au scris pe lista deci imediat urma sa ajung in fata juriului. Imi aduc aminte ca una din ele ne povestea cum a fost ea la casting, si de emotii incepuse sa-i tremure piciorul drept de nu il mai putea opri, trebuia sa o tina cineva de picior… pur si simplu nu se putea controla. Bineinteles ca am inceput sa radem toate si am zis eu in gluma:”Mda… sa vedeti ca mie o sa-mi tremure ambele picioarele, o sa fie nevoie sa ma tineti de amadoua”. A venit momentul mult asteptat. Se face strigarea: Urmatoarea! Elvira Tanase… cand sa intru eu, cine credeti ca intra pe usa…? Superba D-na, Corina Chiriac! Am zis ca nu-i adevarat, nu se poate sa ajunga tocmai la mine, exact cand urmam eu… intrebam fetele daca nu pot sa ies afara si revin mai tarziu. (Glumeam, evident). Atunci chiar m-au apucat toate emotiile posibile si imposibile, am mai fost la casting-uri, dar asa emotii nu imi aduc aminte sa mai fi avut vreodata. Nu neaparat tremuratul piciorului, cat faptul ca ma inrosisem toata. Era totusi D-na Corina Chiriac si nu in fiecare zi ai onoarea sa stai fata in fata cu dansa, sau mai mult,sa te asculte. 🙂

Piesa pe care urma s-o cant era pregatita, ideea e ca nimic din ce am cantat acolo nu era “programat”, adica eu pregatisem alte piese dar de emotii(cred) nici macar nu mai stiam piesele pe care imi doream sa le cant. Nu pot sa nu imi aduc aminte de remarca facuta de Dl. Cristian Faur care, cand am intrat a spus: “Ce seamana fata asta cu Delia!” Primul lucru la care m-am gandit a fost ca Delia e blonda, ea are ochii albastri iar eu caprui dar Delia are o voce senzationala, e frumoasa m-am bucurat sa mi se spuna ca seman cu ea.Am cantat Kelly Clarkson – Because of you, Celine Dion – My heart will go on si Andra – Doar o clipa. Eu de acasa, dinainte sa plec eram foarte hotarata in privinta melodiilor pe care urma sa le cant si ma gandisem la melodii de la: Fergie, Shakira si Sarrah Connor. Ei bine… cu totul altceva,nu? Parca nu mai imi venea nicio melodie in cap. La “My heart will go on” m-am incurcat un pic. Imi aduc aminte ca D-na Corina Chiriac incerca sa ma faca sa ma mai relaxez putin. Mi-a facut complimente, incerca sa ma “imbarbateze” sa zic asa, imi spunea: “Esti frumoasa, inchipuie-ti ca toti baietii astia stau la coada sa vorbeasca cu tine, tu nu trebuie sa ai emotii. Nu ai de ce”. Atunci chiar m-a pufnit rasul, este foarte, foarte de treaba si frumoasa. E cu mult mai frumoasa in realitate decat la tv. Este o mare artista, o persoana deosebita, pe care, macar o data in viata ti-ai dori sa o intalnesti. Iar eu am avut sansa asta. De altfel, toti cei din juriu erau foarte… cum sa zic, placuti, primitori, chiar se simtea o energie pozitiva, nu prea aveai de ce sa fii timorat. Toata lumea zambea si cred ca asta conteaza mult. Eu chiar vreau sa le multumesc tuturor, toti au fost super! Si mai ales, pentru ca am trecut de preselectie!

Nu am cum sa uit de Dana Dorian , am simtit ca emana foarte multa caldura, blandete .Mie mi-a inspirat foarte multa incredere, o persoana de la care ai ce invata (nu numai d.p.d.v. muzical). Saptamana asta am fost anuntata ca am fost admisa, dar ma gandeam ca telefonic poate sa fie o greseala asa ca am intrat pe site si am vazut lista – nu, nu era o greseala, dar… din pacate nu am cum sa incep colaborarea de anul asta, pentru mai am si alte activitati. De obicei cand incep ceva, merg pe principiul sa duc la bun sfarsit activitatea. Nu am cum, acum, chiar daca mi-as fi dorit foarte tare, va trebui sa aman pentru la anul. Pana atunci, mult succes tuturor sunt sigura ca va scoate tot ceea ce e mai bun din cei selectati.
Vezi mai jos lista celor care au luat preselectia. 🙂
Sursa: Dana Dorian.ro

Mama,cat am scris! Va las acum. O saptamana faina sa aveti!

Despre mine

Despre mine…
Nascuta in zodia Pesti, sunt o fire sociabila, deschisa, imi place muzica (Dance, Pop, Pop–Rock) dar am facut o pasiune si pentru Radio.
Imi place sa citesc, in special carti despre: Stiintele oculte, psihologie, si orice carte care are un final fericit, caci… da, sunt o visatoare!
Eu ca persoana :
Sunt o fire calma, nu stiu sa port ura, pica cuiva si sincer nici nu vreau.Am marele noroc sa am in preajma oameni de calitate, prieteni pe care ma pot baza. Pe masura ce trece timpul …mai cresc cate putin…imi dau seama ca viata e grea,lumea e rea. Cochetez cu actoria dar muzica e pasiunea mea…cea mai mare!

Din Copilarie : Cant, de mica tot cantam prin casa si pe unde apucam la orice obiect avea forma unui microfon. Asta, pana cand m-a vazut mama ca ma chinui si mi-a luat pana la urma nu un microfon, ci doua de jucarie (apropo de asta… trebuie sa va povestesc o faza tare)aveam cred ca vreo 4 ani, era Ajunul Craciunului si eram cu parintii intr-un magazin unde,
evident daca erau sarbatorile se auzeau colinde, iar la vreo cateva minute de la intrarea in magazin mi-am dat seama ca era vorba despre celebrele colinde “Jinglle Bells”,“Merry Christmas” si am inceput sa cant, bineinteles pe limba mea ca pe la 4 – 4 ani juma’ habar nu aveam engleza si incepusem sa plang sa iasa toata lumea afara din magazin sa pot canta eu :))… va dati seama ce amuzant, iar la final, vanzatorul m-a rasplatit cu o sticla de suc bine, magazinul nu era unul mare cred ca de-aia mi-am si permis sa gonesc oamenii din magazin. Glumesc, bineinteles! Si intamplarile pot continua… La un moment dat de exemplu fusesem selectata din vreo 30 de copii la Palatul Copiilor pentru o emisiune pentru copii la TVR. Si trebuia sa zic o poezie, pe care o invatasem dar mi-era frica sa stau singura, adica fara mama pe scena. Mi-au dat oamenii aia tot ce se putea numai sa stau acolo: bomboane… ciocolata, suc, papusi, dar ce credeti ca m-am lasat pacalita? Nu si nu, nu am vrut sa stau nici o secunda fara maica-mea… si evident vazand ca sunt asa incapatanata n-au mai insistat. Eram si eu mica pe atunci, dar… vremea a trecut. 🙂

Acum de vreun an ma chinui de un an sa ma apuc de canto … am dat ceva probe de voce, am mers la casting-uri, unele le-am si luat… dar nu stiu, parca nu mai imi ajunge timpul pentru nimic …ziua e mult mai scurta. Se intampla ceva dubios cu timpul, vremurile astea in care traim; Chiar oamenii de specialitate zic ca timpul a suferit transformari si cele 24 de ore au devenit de fapt 16.
Updated: intre timp am facut si canto… 🙂